remuu

REMÚU s.n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenţi ascendenţi şi descendenţi. [var.: remú s.n.] – Din fr. remous.

Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX '98



remúu s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REMÚU s.n. Variaţie treptată a înălţimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mişcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vârtejuri de apă şi valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată (propulsa) prin elice. ♢ Remuuri de aer = zone instabile unde se întâlnesc curenţi de aer ascendenţi şi descendenţi. [pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN