refuzare

refuzare
REFUZÁRE s.f. Acţiunea de a refuza şi rezultatul ei. – v. refuza.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REFUZÁRE s. 1. respingere. (refuzare unei propuneri.) 2. v. recuzare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzării; pl. refuzări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFUZÁRE s.f. Acţiunea de a refuza; refuz. [< refuza].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • recuzare — RECUZÁRE, recuzări, s.f. Acţiunea de a recuza şi rezultatul ei; recuzaţie. – v. recuza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECUZÁRE s. (jur.) refuzare, respingere, (înv.) recuzaţie. (recuzare unui jurat.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • recuzaţie — RECUZÁŢIE, recuzaţii, s.f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECUZÁŢIE s. v. recuzare, refuzare, respin gere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  recuzáţie s. f. (sil.… …   Dicționar Român

  • respingere — RESPÍNGERE, respingeri, s.f. 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – v. respinge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”