- refractare
- refractáre s. f., g.-d. art. refractăriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
refractare
Look at other dictionaries:
şamotă — ŞAMÓTĂ, şamote, s.f. Material refractar obţinut din argilă arsă şi măcinată, care se întrebuinţează la prepararea cărămizilor şi a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [var.: şamót… … Dicționar Român
grafit — GRAFÍT s.n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenuşie neagră şi cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRAFÍT s. (min.)… … Dicționar Român
refractar — REFRACTÁR, Ă, refractari, e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a şi schimba structura, compoziţia şi caracterele. ♢ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr un material special, rezistentă la temperaturi… … Dicționar Român
refractár — adj. m. (sil. frac ), pl. refractári; f. sg. refractárã, pl. refractáre … Romanian orthography
birefringenţă — BIREFRINGÉNŢĂ, birefringenţe, s.f. Dublarea prin refracţie a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însuşirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
convertizor — CONVERTIZÓR, convertizoare, s.n. 1. Dispozitiv mecanic de transformare a mişcării sau a forţelor. 2. Cuptor căptuşit cu materiale refractare, în care se obţine oţelul topit. 3. Maşină sau grup de maşini electrice care transformă un gen de curent… … Dicționar Român
cuarţ — CUARŢ, cuarţuri, s.n. Bioxid natural de siliciu, care se găseşte în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente şi incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conţin şi substanţe străine),… … Dicționar Român
cubilou — CUBILÓU, cubilouri, s.n. Cuptor vertical cilindric, format dintr o manta de tablă căptuşită cu cărămidă refractară, în care se încălzeşte metalul împreună cu combustibilul şi cu materialele auxiliare, pentru a obţine fuziunea metalului sau pentru … Dicționar Român
dioptru — DIÓPTRU, dioptre, s.n. (fiz.) 1. Suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. Dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat. [pr.: di op ] – Din fr. dioptre. Trimis de… … Dicționar Român
magnezit — MAGNEZÍT s.n. Carbonat natural de magneziu, de culoare albă gălbuie sau brună, folosit în industrie. [var.: magnezítă s.f.] – Din fr. magnésite. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAGNEZÍT s. (min.) (pop.) spumă de mare. Trimis de… … Dicționar Român
