reflectometru

REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s.n. (fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calităţii luciului suprafeţei corpurilor, prin comparare cu suprafaţa unui corp de referinţă. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



reflectométru s. n. (sil. -flec-, -tru), art. reflectométrul; pl. reflectométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REFLECTOMÉTR//U reflectometrue n. Dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a supra-feţei corpurilor prin comparare cu suprafaţa unui corp de referinţă. /<fr. réflectometre, germ. Reflektometer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REFLECTOMÉTRU s.n. (fiz.) Instrument pentru determinarea calităţii luciului suprafeţei corpurilor. [< fr. reflectomètre, cf. lat. reflectere – a întoarce, gr. metron – măsură].

Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DN



REFLECTOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea puterii reflectante a suprafeţei corpurilor. (< fr. reflectomètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN