- reflector
- REFLECTÓR, reflectoare, s.n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcţie sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie voită; p. ext. proiector. 2. (astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivităţii lor. – Din fr. réflecteur.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98reflectór s. n. (sil. -flec-), pl. reflectoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREFLECT//ÓR reflectoroáre n. 1) Dispozitiv pentru reflectarea luminii. 2) tehn. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiaţiile într-o anumită direcţie. /<fr. réflecteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREFLECTÓR s.n. Aparat construit astfel încât să poată reflecta lumină, raze infraroşii sau ultraviolete etc. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie voită; (p. ext.) proiector. [cf. fr. réflecteur].Trimis de LauraGellner, 18.08.2005. Sursa: DNREFLECTÓR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcţie fluxul luminos emis de sursa de lumină. 2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie voită. ♢ telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea. II. s.m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr. réflecteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.