reclamagiu

RECLAMAGÍU¹, reclamagii, s.m. (fam.) Persoană care face reclamaţii nefondate, neserioase, care are mania de a reclama (2). – Reclama + suf. -giu.

Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



RECLAMAGÍU², reclamagii, s.m. (fam.) Persoană care îşi face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



reclamagíu (lăudăros, persoană care are mania de a reclama), s. m. (sil. -cla-) art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RECLAMAGÍ//U¹ reclamagiui m. fam. Persoană care face reclamaţii (fără a avea motive sufi-ciente). /a reclama + suf. reclamagiugiu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RECLAMAGÍ//U² reclamagiui m. fam. Persoană care îşi face reclamă. /reclamă + suf. reclamagiuagiu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX