- reclama
- RECLAMÁ, reclám, vb. I. tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ intranz. (înv.) A protesta. ♦ fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamaţie contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenţii în faţa unui organ de jurisdicţie. [var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98RECLAMÁ vb. 1. v. cere. 2. a se plânge. (Cui să reclama?) 3. v. denunţa. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligenţa reclama reflecţia.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclám, 3 sg. şi pl. reclámăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RECLAMÁ reclám tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamaţie. 3) (despre acţiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pre-tinde. /<fr. réclamer, lat. reclamareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunţa, a face o reclamaţie contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].Trimis de LauraGellner, 08.03.2007. Sursa: DNRECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunţa, a face o reclamaţie contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.