- receptacul
- RECEPTÁCUL, receptacule, s.n. Porţiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroşată, formând partea susţinătoare a florii, şi care adesea se prelungeşte, alcătuind pedunculul floral. [var.: receptácol s.n.] – Din fr. réceptacle, lat.receptaculum.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RECEPTÁCUL s. v. pălărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereceptácul s. n., pl. receptáculeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECEPTÁCUL receptacule n. bot. Partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. réceptacle, lat. receptaculumTrimis de siveco, 31.08.2005. Sursa: NODEXRECEPTÁCUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formaţie anatomică care primeşte sau conţine ceva. ♦ (fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRECEPTÁCUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formaţie anatomică care primeşte sau conţine ceva. 3. (şi fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.