- rar
- RAR, -Ă, rari, -e, adj., s.f. I. adj. 1. Care, într-un şir de lucruri sau de fiinţe de acelaşi fel, se află faţă de celelalte la o distanţă mai mare decât cea obişnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obişnuit; care se desfăşoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puţin numeros, care se găseşte numai în puţine locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobişnuit, excepţional. 5. Distins, ales, scump, preţios (prin faptul că nu se întâlneşte prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ♢ Piatră rară = piatră preţioasă. II. s.f. (reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – lat. rarus.Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98Rar ≠ desTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRAR adj., adv. 1. adj. v. distanţat. 2. adj. afânat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, ţărânos, (reg.) puhav. (Pământ rar.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul rar al piscurilor.) 4. adj. subţire, transparent, uşor, (înv.) uşure. (O ceaţă rar; un material rar.) 5. adj. lent. (Bătaia rar a pendulei.) 6. adv. v. adagio. 7. adv. puţin, rareori. (Venea rar pe la noi.) 8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerar adj. m., pl. rari; f. sg. ráră, pl. ráreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRAR1 adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obişnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanţă mai mare decât cea obişnuită sau cea practicată. A semăna rar porumbul. 3) Fără grabă. A păşi rar. A vorbi rar. /<lat. rarusTrimis de siveco, 19.10.2007. Sursa: NODEXRAR2 rară (rari, rare) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puţin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară. ♢ Rară-neagră varietate de viţă de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanţate una de alta. 2) Care este mai puţin dens, mai puţin compact. 3) Care este puţin răspândit, puţin frecvent. Frumuseţe rară. 4) rar Care este de mare valoare; preţios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarusTrimis de siveco, 19.10.2007. Sursa: NODEXrar (ráră), adj. – 1. Puţin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanţat. – 3. Neobişnuit, excepţional. – 4. (adv.) De puţine ori. – 5. (adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. lat. rarus (Puşcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puţine ori); (a)rareori, adv. (de puţine ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se foloseşte mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spaţia; a frecventa mai puţin; refl., a se împuţina); rărime, s.f. (raritate, singularitate); răriş, s.n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacţi(un)e, s.f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s.f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareş, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puţin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
