rapăn

RÁPĂN, rapăne, s.n. 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii şi porcii, uneori şi oamenii. ♦ Jeg. 2. Boală a merilor şi a perilor, provocată de o ciupercă şi manifestată prin apariţia unor cruste pe frunze, pe fructe şi pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creşterea. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 17.11.2008. Sursa: DEX '98



RÁPĂN adj. v. încărcat, plin.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime



RÁPĂN s. v. boala lui carré, jeg, murdărie, necurăţenie, râie, scabie.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime



rápăn s. n.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



RÁPĂN n. 1) Boală contagioasă a pielii, asemănătoare cu râia, frecventă la animale (mai rar la oameni), cauzată de o ciupercă parazită. 2) Strat de murdărie pe piele. 3) Boală a plantelor agricole care se manifestă prin apariţia unor cruste pe ţesuturi, încetinind sau oprind creşterea. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX



rápăn (-nuri), s.n. – 1. Rîie la cal, cîine sau porc. – 2. Erupţie, pustulă, chelbe. – var. arap. sb. rapa "bubă, escară", rapun "cu bube, cu escare". Mai puţin probabilă der. din sl. svrabŭ "rîie" (Cihac, II, 305), sl. svrabinu "care dă mîncărimi" (Scriban, Conv. lit., 1911, 936) din germ. Rappe "coji" (Puşcariu, Dacor., II, 605; REW 7059) sau din germ. medie Rapfe "rîie", gepid. *rappôns (Puşcariu, Lr., 273). sb. rapa sau pl. rape "denivelări" a dat în rom. rap, s.n. (coş, denivelare), cuvînt rar folosit de Ţichindeal, al cărui pl. rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapură, răpuri, răpurei), s.f. (Banat, bubuliţă; Banat, Trans., erupţie, pustulă), cf. ALR, I, 25 şi 129. – Der. răpănos, adj. (cu rapăn).

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER