- raportor
- RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care face un raport (II 1). 2. s.n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care serveşte la măsurarea şi la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat raportor la congres.) 2. (mat.) (înv.) transportator. (Cu raportorul se măsoară unghiurile.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeraportór (persoană) s. m., pl. raportóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficraportór (instrument) s. n., pl. raportoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRAPORT//ÓR1 raportoroáre (raportoróri, raportoroáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRAPORT//ÓR2 raportoroáre n. Instrument gradat care serveşte la măsurarea şi desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].Trimis de LauraGellner, 05.03.2007. Sursa: DNRAPORTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].Trimis de LauraGellner, 05.03.2007. Sursa: DNRAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea şi măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.