ramă

RÁMĂ¹, rame, s.f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi şi materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâşie de piele flexibilă şi groasă cusută pe marginea încălţămintei şi servind la fixarea tălpii de faţă. – Din rus. rama. cf. germ. R a h m e n .

Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



RÁMĂ², rame, s.f. Vâslă (a unei ambarcaţii) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.

Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (ramă de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. şasiu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RÁMĂ s. v. vâslă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÁM//Ă ramăe f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ramă de tablou. 2) Fâşie îngustă de piele cusută pe marginea încălţămintei, care serveşte la îmbi-narea feţei cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistenţă având diferite întrebuinţări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [pl. -me. / < fr. rame].

Trimis de LauraGellner, 03.03.2007. Sursa: DN



RÁMĂ¹ s. f. vâslă. (< fr. rame)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



RÁMĂ² s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



rámă (ráme), s.f. – Cadru. germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s.m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s.f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER