- pắtură
- pắtură (-ri), s.f. – 1. Înveliş, strat. – 2. Pled, cergă, cuvertură. – 3. Valtrap, cioltar. – 4. (Trans. de S.) Pliu de ie. – Mr. petur "plăcintă de foi". Din pat "sol, înveliş", pl. paturi, de unde s-a refăcut un sing. analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, cf. latură ‹ lat. fagure ‹ faguri ‹ fag etc. Alte ipoteze nu satisfac: din lat. *pittŭla, dim. de la *pitta "pată", cf. pată (Candrea, Conv. lit., XXXVIII, 874; Puşcariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din gr. πέταλον "foaie" (Diculescu, Elementele, 471); din lat. *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; cf. REW 2001a). Der. pături (var. împături, (îm)pătura), vb. (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), cf. Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, s.f. (covoraş, scîndurică, preş, ştergător). Din rom. sau din mr. trebuie să provină alb. petulë "minciunică", bg. petura "plăcintă de foi", ngr. πέτουρον "plăcintă de foi" (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358).Trimis de blaurb, 19.07.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.