- pắstură
- pắstură (-ri), s.f. – Sediment, depunere de miere. – var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicţionarele glosează foarte diferit acest cuvînt: "lăptişor alb cu care se hrănesc larvele de albină" (Damé); "excremente de albine moarte de dizenterie" (Tiktin); "miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puţin adecvate" (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicaţii diferite: din lat. pastūra "aliment" (‹ pascĕre "a paşte") după p. Papahagi, Notiţe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis "pestă", după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 şi Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra "măciniş", luat iniţial în sensul de "resturi, pleavă de la măciniş".Trimis de blaurb, 16.07.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.