- pârciţă
- pârcíţă s.f. (reg.) miros caracteristic al ţapilor în perioada împerecherii.Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
pârciţă
Look at other dictionaries:
parcità — par·ci·tà s.f.inv. OB l essere parco {{line}} {{/line}} DATA: 2Є metà XIII sec. ETIMO: dal lat. parcitāte(m), v. anche 2parco … Dizionario italiano
pârci — pârci1, pấrciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greş, jibiţă, clin. Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DAR pârci2, pârci, s.m. 1. (înv. şi pop.) ţap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros… … Dicționar Român
pârcioc — pârcióc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care îl au ţapii în perioada împerecherii; pârceală, pârcit, pârcitură, pârciţă, pârci. Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
austerità — s.f. [dal lat. austerĭtas atis ]. 1. [l essere austero, castigato, di cosa o persona, con la prep. di o assol.: a. di costumi ; un uomo di a. assoluta ] ▶◀ castigatezza, continenza, frugalità, misura, moderazione, morigeratezza, (non com.)… … Enciclopedia Italiana
discrezione — /diskre tsjone/ s.f. [dal lat. tardo discretio onis ]. 1. [facoltà di discernere: mostrare una grande d. ] ▶◀ e ◀▶ [➨ discernimento]. ▲ Locuz. prep.: a discrezione [senza limitazioni: pane a d. ] ▶◀ ad libitum, a piacere (o piacimento o volontà) … Enciclopedia Italiana
