- pânditor
- PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândeşte, care iscodeşte. – Pândi + suf. -tor.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂNDITÓR s. v. pândar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. şi pl. pânditoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂNDITÓR1 adv. Pe furiş; pe neobservate; pe nesimţite; tiptil. /a pândi + suf. pânditortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÂNDIT//ÓR2 pânditoroáre (pânditoróri, pânditoroáre) Care pândeşte. Privire pânditoroare. /a pândi + suf. pânditortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.