- purtător
- PURTĂTÓR, -OÁRE, purtători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. ♢ Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în ţară şi în străinătate ştiri şi textele documentelor oficiale sau ale unor organizaţii, instituţii etc. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvenţă, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, serveşte la transmiterea acestuia. (fin.) Obligaţie la purtător = obligaţie care nu poartă numele proprietarului. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăposteşte microbi patogeni, de obicei într-una din cavităţile naturale ale corpului, constituind, în acelaşi timp, o sursă permanentă de infecţie. – Purta + suf. -ător.Trimis de oprocopiuc, 28.11.2007. Sursa: DEX '98PURTĂTÓR adj., s. 1. adj. v. transportor. 2. s. deţinător, posesor. (Purtător al unui nume.)Trimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: SinonimePURTĂTÓR adj., s. v. călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePURTĂTÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepurtătór adj. m., s. m., pl. purtătóri; f. sg. şi pl. purtătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPURTĂT//ÓR purtătoroáre (purtătoróri, purtătoroáre) şi substantival Care poartă, duce o încărcătură; care transportă. ♢ Cec (sau obligaţie) la purtător cec (sau obligaţie) în care nu este indicat numele deţinătorului. /a purta + suf. purtătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.