sărut — SĂRÚT, săruturi, s.n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 15.12.2008. Sursa: DEX 98 SĂRÚT s. 1. gură, sărutare, (pop. şi fam.) pupătură, ţoc, (fam. şi în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I a dat un sărut.) 2.… … Dicționar Român
pup — PUP1, pupi, s.m. (fam. şi în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 02.09.2008. Sursa: DEX 98 PUP2 interj. v. pu. Trimis de ana zecheru, 02.09.2008. Sursa: DEX 98 PUP s. v. boboc, calotă, căpiţ … Dicționar Român
pupat — PUPÁT, pupaturi, s.n. (fam.) Faptul de a (se) pupa; sărutat, sărut, pupătură. – v. pupa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUPÁT s. v. sărut, sărutare, sărutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pupát s. n … Dicționar Român
sărutare — SĂRUTÁRE, sărutări, s.f. Acţiunea de a (se) săruta şi rezultatul ei; sărut, sărutat. – v. săruta. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRUTÁRE s. 1. v. sărut. 2. gură, sărut, (pop. şi fam.) pupătură, ţoc, (fam. şi în limbajul… … Dicționar Român
ţocăit — ŢOCĂÍT, ţocăituri, s.n. (fam.) Faptul de a (se) ţocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – v. ţocăi. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢOCĂÍT s. v. sărut, sărutare, sărutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
