puncţiona

puncţiona
PUNCŢIONÁ, puncţionez, vb. I. tranz. A face o puncţie. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. ponctionner (după punct).
Trimis de oprocopiuc, 26.04.2004. Sursa: DEX '98

puncţioná vb., ind. prez. 1 sg. puncţionéz, 3 sg. şi pl. puncţioneáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUNCŢIONÁ vb. I. tr. A face puncţii. [pron. -ţi-o-. / < fr. ponctionner].
Trimis de LauraGellner, 28.02.2007. Sursa: DN

PUNCŢIONÁ vb. tr. a face o puncţie. (< fr. ponctionner)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • puncţionare — PUNCŢIONÁRE, puncţionări, s.f. Acţiunea de a puncţiona. [pr.: ţi o ] – v. puncţiona. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PUNCŢIONÁRE s.f. Acţiunea de a puncţiona şi rezultatul ei. [pron. ţi o . / < puncţiona]. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”