- puncţie
- PÚNCŢIE, puncţii, s.f. Intervenţie chirurgicală care constă în înţeparea (cu un ac sau cu un trocar a) ţesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parţial lichidul pe care acesta îl conţine, pentru a extrage un fragment de ţesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98púncţie s. f. (sil. punc-ţi-e), art. púncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. púncţiei; pl. púncţii, art. púncţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÚNCŢI//E puncţiei f. Metodă chirurgicală constând în pătrunderea cu ajutorul unui ac tubular într-o cavitate, într-un organ sau într-un ţesut pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament. [G.-D. puncţiei; Sil. punc-ţi-e] /<fr. ponctionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÚNCŢIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuţit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavităţi a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [gen. -iei, var. puncţiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DNPÚNCŢIE s. f. străpungere cu un instrument ascuţit a unui organ, a unei cavităţi a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.