Dicționar Român. 2013.
pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
puic — puíc, puícuri, s.n. (reg.) 1. sertar. 2. despărţitură în şură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 3. Şură. 4. podul grajdului, unde se păstrează fânul, nutreţul. 5. petic de diferite forme care se pune la răscroială de la subsuoară, sau… … Dicționar Român
puieţ — PUIÉŢ s. v. copil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puiéţ, puiéţi, s.m. şi puieţe, s.n. (reg.) 1. (s.m.) scândura de jos a ferestrei. 2. (s.n.) sertăraş. Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
puiurel — puiurél, puiuréle, s.n. (reg.) petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămăşilor ţărăneşti; broscuţă, puiete, palhă, pălăcrinţ. Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
puiuţ — PUIÚŢ, puiuţi, s.m. Puişor1 (1, 3). – Pui1 + suf. uţ. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUIÚŢ s. 1. v. puişor. 2. v. pernuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puiúţ s … Dicționar Român
