pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
puian — puián, puiéni, s.f. (reg.) puiandru. Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
puiet — PUIÉT, (1, 2) s.n., (3) puieţi, s.m. (Cu sens colectiv) 1. s.n. Mulţime de pui1 (I 1, 2). ♦ Peşti mici (în prima lor perioadă de viaţă) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. s.n. Larve (de albine). 3. s.m. Plante lemnoase tinere care… … Dicționar Român
puigan — puigán, puigáni, s.m. (reg.) 1. pui mai mare. 2. pui de pasăre mai mare. 3. pui de animal mai mare; puiandru. Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
puioc — puióc, puióci, s.m. şi puiócuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mai mare; pui de găină mai mare. 2. (s.n.) pui de animal mai mare; puiandru. 3. (s.n.) sertar mai mare; sertăroi. Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român