- pufnitură
- PUFNITÚRĂ, pufnituri, s.f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere şi zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufneşte. – Pufni + suf. -tură.Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX '98pufnitúră s. f., g.-d. art. pufnitúrii, pl. pufnitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUFNITÚR//Ă pufniturăi f. v. PUFNET. /a pufni + suf. pufniturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.