prăda

PRĂDÁ, prad, vb. I. tranz. A jefui, a devasta, a pustii o ţară, un ţinut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preţ. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleşitoare. – lat. praedare.

Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98



PRĂDÁ vb. 1. v. jefui. 2. a fura. (L-au prăda noaptea hoţii.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiţii au prăda banca.) 4. v. deposeda. 5. v. răpi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PRĂDÁ vb. v. arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



prădá vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. şi pl. prádă; conj. prez. 3 sg. şi pl. práde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PRĂD//Á prădaéz tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantităţi mari. 3) (oameni dependenţi) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX