autotipie

AUTOTIPÍE, (2) autotipii, s.f. 1. Procedeu de executare a unui clişeu zincografic care redă nuanţele de umbră şi lumină prin descompunerea imaginii în puncte de diverse mărimi. 2. Clişeu obţinut prin autotipie (1). [pr.: a-u-] – Din fr. autotypie.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autotipíe s. f. (sil. a-u-), art. autotipía, g.-d. art. autotipíei; (clişee) pl. autotipíi, art. autotipíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOTIPÍE f. Procedeu fotochimic de executare a unui clişeu prin reproducerea imaginilor cu ajutorul unor puncte de diferite mărimi. /<fr. autotypie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AUTOTIPÍE s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clişeu într-o singură culoare, nuanţele de umbră şi de lumină fiind redate prin descompunerea (descompune) imaginii în puncte sau în linii. v. similigravură. 2. Clişeu obţinut prin autotipie (1). [<fr. autotypie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOTIPÍE s. f. procedeu fotochimic de executare a unui clişeu într-o singură culoare, nuanţele de umbră şi lumină fiind reduse prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. ♢ clişeul obţinut. (< fr. autotypie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN