- auto
- AUTO1- Element de compunere însemnând "de la sine", "prin mijloace proprii" şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi verbe. [pr.: a-u-] – Din fr. auto-.Trimis de ana_zecheru, 01.07.2002. Sursa: DEX '98AUTO2 1. s.n. (fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând "automobil", "automat" şi care serveşte la formarea unor substantive. 3. adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care priveşte automobilele. [pr.: a-u-] – Din fr. auto.Trimis de ana_zecheru, 05.10.2008. Sursa: DEX '98ÁUTO s. v. automobil, maşină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeáuto s. n., adj. invar. (sil. a-u-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÁUTO adj. invar. Care ţine de automobil; propriu automobilului. [Sil. a-u-] /<fr. autoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁUTO3 s.n. (fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracţiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNÁUTO s.n. (lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania şi Portugalia în sec. XV. [pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum – acţiune dramatică].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAUTO1- Element prim de compunere savantă pentru cuvinte care arată că noţiunea se referă la subiect sau că acţiunea exprimată se îndeplineşte de la sine. [pron. a-u-. / < fr., it. auto-, cf. gr. autos – însuşi].Trimis de LauraGellner, 29.01.2006. Sursa: DNAUTO2- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "automat" sau "automobil". [pron. a-u-. / < fr. automobile].Trimis de LauraGellner, 29.01.2006. Sursa: DNauto- Prefix care intră în compunerea a numeroşi termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificaţia "prin sine". gr. αύτός "el însuşi" direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) şi apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s.n.; autocefal, adj.; autocefalie, s.f.; autoclavă, s.f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocraţie, s.f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s.n.; automatic, adj.; automatism, s.n.; autonom, adj.; autonomie, s.f.; autonomist, s.m.; autopsie, s.f.; autotipie, s.f.Trimis de blaurb, 09.07.2006. Sursa: DERAUTO-1 elem. aut2(o)-.Trimis de raduborza, 28.09.2007. Sursa: MDNÁUTO2 I. s. n. automobil. II. adj. inv. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil. (< fr., germ. auto)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.