- proroga
- PROROGÁ, proróg, vb. I. tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare.Trimis de ana_zecheru, 21.04.2004. Sursa: DEX '98prorogá vb., ind. prez. 1 sg. proróg, 3 sg. şi pl. prorógă; conj. prez. 3 sg. şi pl. prorógeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROROGÁ proróg tranz. 1) (şedinţe sau adunări ale forurilor superioare sau legislative cu date fixate prin lege) A amâna pentru o dată ulterioară. 2) (termene) A face să dureze mai mult decât este prevăzut de lege. /<fr. proroger, lat. prorogareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROROGÁ vb. I. tr. A prelungi timpul care fusese fixat pentru ceva; (spec.) a amâna, a suspenda şedinţele unei adunări legiuitoare pentru un anumit timp. [P.i. proróg. / < lat. prorogare, cf. fr. proroger].Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DNPROROGÁ vb. tr. (despre adunări legislative) a amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară, a prelungi în timp (un tratat); (p. ext.) a amâna. (< fr. proroger, lat. prorogare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.