propovăduire

propovăduire
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s.f. Acţiunea de a propovădui şi rezultatul ei; propovedanie. – v. propovădui.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PROPOVĂDUÍRE s. 1. (bis.) predicare, propagare, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (propovăduire unei credinţe.) 2. v. răspândire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pacifism — PACIFÍSM s.n. Curent politic care propovăduieşte pacea şi condamnă orice război, indiferent de conţinutul lui; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • predicare — PREDICÁRE, predicări, s.f. (Rar) Acţiunea de a predica şi rezultatul ei; predică. – v. predica. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PREDICÁRE s. v. propovăduire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PREDICÁRE s. v.… …   Dicționar Român

  • răspândire — RĂSPÂNDÍRE, răspândiri, s.f. Acţiunea de a (se) răspândi şi rezultatul ei. – v. răspândi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSPÂNDÍRE s. 1. v. împrăştiere. 2. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, risipire.… …   Dicționar Român

  • mărturisire — MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s.f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susţinere. ♦ spec. Depoziţie făcută de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârşită. 2. Destăinuire,… …   Dicționar Român

  • mărturisitură — MĂRTURISITÚRĂ s. v. mărturisire, predicare, propagare, propovăduire, răspândire, spovedanie, spovedire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • poporanizare — POPORANIZÁRE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire. Trimis de siveco, 17.08.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • predicaţie — PREDICÁŢIE, predicaţii, s.f. Faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. [var.: predicaţiúne s.f.] – Din lat. praedicatio, onis, fr. prédication. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • propagare — PROPAGÁRE, propagări, s.f. Acţiunea de a (se) propaga şi rezultatul ei. – v. propaga. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROPAGÁRE s. 1. v. difuzare. 2. v. răspândire. 3. îm prăştiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire …   Dicționar Român

  • propagaţie — PROPAGÁŢIE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  propagáţie s. f., pl. propagáţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PROPAGÁŢIE s.f. (Rar) Propagare. [gen …   Dicționar Român

  • propovedanie — PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s.f. (înv.) 1. Oraţie funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROPOVEDÁNIE s. v. cazanie, cuvânt, discurs funebru, omilie, oraţie funebră, pre dică. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”