prochimen

PROCHÍMEN, prochimene, s.n. 1. (bis.) Nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon.

Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98



PROCHÍMEN s. v. chestiune, lucru, proble-mă, subiect, temă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



prochímen s. n., (versete) pl. prochímene

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROCHÍMEN prochimene n. bis. Verset din psalm care se cântă înainte de citirea unui pasaj din Biblie. ♢ A veni la prochimen a reveni la subiect (după o anumită abatere). /<ngr. prokímenon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



prochímen (prochímene), s.n. – Chestiune, problemă. ngr. προϰείμενον "plan" (Cihac, II, 690; Gáldi 236). sec. XIX, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER