probatoriu

probatoriu
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s.n. adj. 1. s.n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiţie; totalitatea probelor adunate şi prezentate într-un litigiu. 2. adj. Probator. – Din lat. probatorium.
Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98

probatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. probatórie (sil.-ri-e); pl. m. şi f. probatórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

probatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROBATÓRI//U1 probatoriue (probatoriui, probatoriue) Care probează; care poate dovedi. Argumente probatoriui. /<lat. probatorius, probatoriua, probatoriuum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROBATÓRI//U2 probatoriui n. Totalitate a probelor prezentate într-un litigiu. /<lat. probatorius, probatoriua, probatoriuum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROBATÓRIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiţie. [pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire].
Trimis de LauraGellner, 04.08.2005. Sursa: DN

PROBATÓRIU, -IE I. adj. propriu să dovedească ceva; probator. II. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie. (< lat. probatorium, fr. probatoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • probatóriu — adj. m. [ riu pron. rìu], f. probatórie (sil. ri e); pl. m. şi f. probatórii …   Romanian orthography

  • probator — PROBATÓR, OÁRE, probatori, oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98  PROBATÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • probatorio — pro·ba·tò·rio agg. TS dir. 1. che ha valore di prova: elemento probatorio Sinonimi: probante. Contrari: indiziario. 2. che attiene alle prove: documento probatorio {{line}} {{/line}} DATA: av. 1835. ETIMO: dal lat. mediev. probatōrĭu(m), der. di… …   Dizionario italiano

  • probă — PRÓBĂ, probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susţinere prin martori a unei afirmaţii în faţa instanţelor de judecată. ♢ loc. vb. A da probă (sau probe) de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”