- proba
- PROBÁ, probez, vb. I. tranz. 1. (Folosit şi absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerinţe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidenţă. – Din lat. probare.Trimis de ana_zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX '98PROBÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a în-cerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A proba sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susţine. (Şi-a proba temeinic ideile.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROBÁ vb. v. învăţa, memora, memoriza, repeta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprobá vb., ind. prez. 1 sg. probéz, 3 sg. şi pl. probeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROB//Á probaéz tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerinţe); a încerca. proba un actor. proba un palton. 2) A adeveri prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele probaează presupunerile teoretice. /<lat. probareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROBÁ vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPROBÁ vb. tr. 1. a dovedi, a demonstra (cu probe). 2. a pune la probă; a încerca. (< lat. probare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.