- pristăvire
- PRISTĂVÍRE, pristăviri, s.f. (înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – v. pristăvi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRISTĂVÍRE s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepristăvíre s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.