- priponire
- PRIPONÍRE, priponiri, s.f. Acţiunea de a priponi. – v. priponi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRIPONÍRE s. legare, legat, (înv.) priponeală. (priponire unei vite la păscut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepriponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.