priboit

PRIBÓI¹, priboaie, s.n. 1. Unealtă de oţel în formă de bară, cu un capăt conic, care serveşte, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băţ lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăţa de pieliţe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roşii sau albe (Géranium macrorrhizum). 4. (reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din scr. priboj.

Trimis de oprocopiuc, 03.12.2008. Sursa: DEX '98