automişcare

AUTOMIŞCÁRE, automişcări, s.f. Mişcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii şi a societăţii, cauzată de contradicţiile interne. [Pr: a-u-] – Auto¹- + mişcare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



automişcáre s. f. (sil. a-u-) → mişcare

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOMIŞCÁRE s.f. Mişcare care îşi are izvorul, cauza în însuşi obiectul ce se mişcă; starea de continuă mişcare şi transformare a naturii şi a societăţii, determinată de contradicţiile interne proprii tuturor obiectelor şi fenomenelor. [< auto¹- + mişcare, după rus. samodvijenie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOMIŞCÁRE s. f. mişcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societăţii şi gândirii, determinată de cauze, de contradicţii interne proprii tuturor obiectelor şi fenomenelor. (după rus. samodvijenie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN