- monadă
- MONÁDĂ, monade, s.f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade.Trimis de krazv, 20.07.2002. Sursa: DEX '98monádă s. f., g.-d. art. monádei; pl. monádeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONÁD//Ă monadăe f. (în concepţia diverşilor filozofi) Unitate indivizibilă, materială sau spirituală, din care este alcătuită lumea. /<fr. monade, germ. MonadeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONÁDĂ s.f. 1. Termen folosit de diverşi filozofi pentru desemnarea celei mai simple unităţi indivizibile materiale sau spirituale din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. [cf. fr. monade, germ. Monade < gr. monas – unitate].Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DNMONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanţă spirituală independentă, care posedă automişcare şi care oglindeşte tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.