- prescripţie
- PRESCRÍPŢIE, prescripţii, s.f. 1. Obligaţie, dispoziţie, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucţiuni scrise cuprinzând condiţiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Dispoziţie legală în virtutea căreia, după un anumit timp şi în anumite condiţii, se câştigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătoreşti neexecutate. 3. Recomandaţie dată de medic unui bolnav (printr-o reţetă); recomandaţie de folosire a unui medicament; p. ext. reţetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio.Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98PRESCRÍPŢIE s. 1. v. indicaţie. 2. v. aviz. 3. v. reţetă. 4. v. prevedere. 5. v. dispoziţie. 6. (jur.) prescriere, (înv.) paragrafie. (prescripţie dreptului la acţiune.) 7. (jur.) prescripţie achizitivă = uzucapiune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprescrípţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. pre-), art. prescrípţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prescrípţiei; pl. prescrípţii, art. prescrípţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRESCRÍPŢI//E prescripţiei f. 1) Prevedere impusă printr-o lege sau printr-un regulament. 2) Recomandaţie privind respectarea anumitor condiţii în dependenţă de o situaţie concretă. 3) Normă scrisă privind condiţiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea şi întreţinerea unei instalaţii, a unei maşini sau a unui mecanism. /<fr. prescription, lat. prescriptio, prescripţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRESCRÍPŢIE s.f. 1. Dispoziţie, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandaţie, indicaţie de tratament dată de medic unui bolnav; reţetă. 2. Interval de timp la sfârşitul căruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobândirea unei posesiuni sau a unei proprietăţi etc. [var. prescripţiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio].Trimis de LauraGellner, 30.07.2005. Sursa: DNPRESCRÍPŢIE s. f. 1. obligaţie, dispoziţie, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament). 2. recomandaţie, indicaţie de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; reţetă. 3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege. (< fr. prescription, lat. prescriptio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.