prescripţie

prescripţie
PRESCRÍPŢIE, prescripţii, s.f. 1. Obligaţie, dispoziţie, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucţiuni scrise cuprinzând condiţiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Dispoziţie legală în virtutea căreia, după un anumit timp şi în anumite condiţii, se câştigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătoreşti neexecutate. 3. Recomandaţie dată de medic unui bolnav (printr-o reţetă); recomandaţie de folosire a unui medicament; p. ext. reţetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio.
Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98

PRESCRÍPŢIE s. 1. v. indicaţie. 2. v. aviz. 3. v. reţetă. 4. v. prevedere. 5. v. dispoziţie. 6. (jur.) prescriere, (înv.) paragrafie. (prescripţie dreptului la acţiune.) 7. (jur.) prescripţie achizitivă = uzucapiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prescrípţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. pre-), art. prescrípţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prescrípţiei; pl. prescrípţii, art. prescrípţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRESCRÍPŢI//E prescripţiei f. 1) Prevedere impusă printr-o lege sau printr-un regulament. 2) Recomandaţie privind respectarea anumitor condiţii în dependenţă de o situaţie concretă. 3) Normă scrisă privind condiţiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea şi întreţinerea unei instalaţii, a unei maşini sau a unui mecanism. /<fr. prescription, lat. prescriptio, prescripţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRESCRÍPŢIE s.f. 1. Dispoziţie, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandaţie, indicaţie de tratament dată de medic unui bolnav; reţetă. 2. Interval de timp la sfârşitul căruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobândirea unei posesiuni sau a unei proprietăţi etc. [var. prescripţiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio].
Trimis de LauraGellner, 30.07.2005. Sursa: DN

PRESCRÍPŢIE s. f. 1. obligaţie, dispoziţie, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament). 2. recomandaţie, indicaţie de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; reţetă. 3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege. (< fr. prescription, lat. prescriptio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • prescrípţie — s. f. (sil. ţi e; mf. pre ), art. prescrípţia (sil. ţi a), g. d. art. prescrípţiei; pl. prescrípţii, art. prescrípţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • reţetă — REŢÉTĂ, reţete, s.f. 1. Formulare în scris a unei doctorii şi a modului de a o prepara; prescripţie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hârtia pe care medicul a scris această prescripţie medicală. 2. Ansamblu de indicaţii privind… …   Dicționar Român

  • prescrie — PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. tranz. A indica, a arăta; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. refl. pasiv (Despre… …   Dicționar Român

  • paragrafie — PARAGRAFÍE, paragrafii, s.f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (jur.; înv.) Prescripţie. – Din ngr. paragraff. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PARAGRAFÍE s. v. prescriere,… …   Dicționar Român

  • recomandaţie — RECOMANDÁŢIE, recomandaţii, s.f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povaţă. recomandare. ♦ Prescripţie medicală. – Din fr. recommandation. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  RECOMANDÁŢIE s. 1. v. aviz. 2. v. recomandare. 3 …   Dicționar Român

  • prescriere — PRESCRÍERE, prescrieri, s.f. Acţiunea de a prescrie şi rezultatul ei. – v. prescrie. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRESCRÍERE s. 1. (med.) indicare, recomandare. (prescriere unui tratament.) 2. (jur.) stingere, (înv.)… …   Dicționar Român

  • automedicaţie — AUTOMEDICÁŢIE, automedicaţii, s.f. Medicaţie stabilită de bolnav pentru sine. [pr.: a u ] – Din fr. automédication. Trimis de ana zecheru, 29.11.2002. Sursa: DEX 98  automedicáţie s. f. (sil. a u ) → medicaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • aviz — AVÍZ, avize, s.n. 1. Înştiinţare scrisă cu caracter oficial. ♢ expr. (Glumeţ) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenţia aceluia care pare să aibă un interes în problema în discuţie. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din… …   Dicționar Român

  • dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr …   Dicționar Român

  • indicaţiune — INDICAŢIÚNE s.f. v. indicaţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INDICÁŢIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. informaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate indicaţiuneiile necesare,) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustav.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”