prepeleac

PREPELEÁC, prepeleci, s.m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la ţară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ♢ expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustăţile în prepeleac = cu mustăţile răsucite şi întoarse în sus, în furculiţă. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpiţele. ♦ Căpiţă clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [var.: prepeleág s.m.] – et. nec.

Trimis de oprocopiuc, 20.10.2008. Sursa: DEX '98



PREPELEÁC s. 1. (pop.) sărciner, (Mold. şi Transilv.) pop. (prepeleac pe care se pun vase la uscat.) 2. (reg.) pipirigă, ploscoană, porşor. (prepeleac pe care se clădesc căpiţele de fân.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PREPELEÁC s. v. molie-de-casă; par; prăjină.

Trimis de siveco, 17.05.2007. Sursa: Sinonime



prepeleác s. m., pl. prepeléci

Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PREPEL//EÁC prepeleacéci m. 1) Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, pe care se pun, la ţară, oalele ca să se usuce sau de care se atârnă diferite obiecte; olar. 2) Construcţie înjghebată din prăjini, pe care se întinde fânul (sau alt nutreţ) la uscat. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: NODEX



prepeleác (prepeléci), s.m. – 1. Par cu crăcane, pentru a servi drept suport. – 2. Stîlp, scară. – var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvîntul nu a fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *prepeljakŭ "mobilă pe care se aşază prepeliţele", cf. prepeliţă, dar această ipoteză nu este convingătoare. Ca obiect serveşte pentru a aşeza pe crăcile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fîn, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac ‹ perpeli "a se arde, a se prăji".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER