prentoarce

prentoárce, prentórc, vb. III 1. (înv. şi reg.) a (se) întoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre ţuică) a distila de două ori sau de mai multe ori; a prefige.

Trimis de blaurb, 24.10.2006. Sursa: DAR