- autohton
- AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format şi s-a dezvoltat pe teritorul unde trăieşte (şi în prezent), care este originar de aici; băştinaş, aborigen. [Pr: a-u-] – Din fr. autochtone.Trimis de ana_zecheru, 15.10.2007. Sursa: DEX '98Autohton ≠ străin, neautohton, veneticTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeAUTOHTÓN adj., s. v. băştinaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeautohtón adj. m. (sil. a-u-; mf. -hton), pl. autohtóni; f. sg. autohtónă, pl. autohtóneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUTOHTÓN autohtonă (autohtoni, autohtone) şi substantival (despre persoane, popoare etc.) Care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; aborigen; indigen; băştinaş. /<fr. autochtoneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUTOHTÓN, -Ă adj. Băştinaş, de loc dintr-o anumită ţară. ♦ (Despre animale şi plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuşi, chton – pământ, ţară].Trimis de LauraGellner, 29.01.2006. Sursa: DNAUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.