- baştină
- BÁŞTINĂ s.f. (În loc. adj. şi adv.) De baştină = originar, autohton; din moşi-strămoşi. – Din bg., scr. baştina.Trimis de paula, 04.05.2005. Sursa: DEX '98BÁŞTINĂ s. v. patrimoniu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebáştină s. f., g.-d. art. báştineiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÁŞTINĂ f. Loc unde s-a născut şi trăieşte (tot timpul) cineva; pământ natal; patrie. ♢ De baştină a) de loc; originar; b) autohton; moştenit din moşi-strămoşi. Locuitor de baştină băştinaş; localnic. [G.-D. baştinei] /<bulg., sb. baştinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbáştină (-ni), s.f. – Proprietate moştenită (spre deosebire de bunurile dobîndite). – Mr. başnă. Cuvînt rom. presupune un sl. *baština, de la bašta "tată" (DAR), de unde trebuie să provină şi bg. baštin "patrimonial", baštinija "patrie", sb. baština "proprietate", alb. baštinë. Totuşi, Miklosich, Slaw. Elem., 14; alb. Forsch., I, 15; şi Fremdw., 77, consideră cuvîntul străin în sl. – Der. băştinaş, s.m. (autohton, indigen).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER!báştină (de baştină) loc. adj.Trimis de Laura-ana, 09.07.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.