- prefige
- prefíge, prefíg, vb. III (înv.) a prestabili.Trimis de blaurb, 24.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
prentoarce — prentoárce, prentórc, vb. III 1. (înv. şi reg.) a (se) întoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre ţuică) a distila de două ori sau de mai multe ori; a prefige. Trimis de blaurb, 24.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român