- precupeţire
- PRECUPEŢÍRE, precupeţiri, s.f. Acţiunea de a precupeţi şi rezultatul ei; traficare. – v. precupeţi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRECUPEŢÍRE s. v. târg, târguială, tocmeală.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprecupeţíre s. f., g.-d. art. precupeţírii; pl. precupeţíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.