precipiţium

precipiţium
precipiţiúm, precipiţíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălţime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: preţipiş) munte. 5. (adjectivat; sub forma: preţipiş) prăpăstios, abrupt.
Trimis de blaurb, 24.10.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • precipitous — adjective Etymology: French précipiteux, from Middle French, from Latin precipitium precipice Date: 1646 1. precipitate 2 2. a. very steep, perpendicular, or overhanging in rise or fall < a precipitous slope > b. having precipitous sides < a… …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”