- preambul
- PREAMBÚL, preambuluri, s.n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefaţă, cuvânt înainte. ♦ fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acţiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internaţional, care lămureşte utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispoziţiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). [pr.: pre-am-] – Din fr. préambule.Trimis de oprocopiuc, 28.03.2008. Sursa: DEX '98PREAMBÚL s. introducere, preliminarii (pl.). (Fără nici un preambul, a atacat problema.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePREAMBÚL s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefaţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepreambúl s. n. (sil. pre-am-), pl. preambúluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREAMBÚL preambuluri n. 1) Parte introductivă a unui discurs, a unei lucrări sau a unui document. 2) fig. Moment care precedă o acţiune. [Sil. pre-am-] /<fr. préambuleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREAMBÚL s.n. Partea introductivă a unui discurs, a unei scrieri etc. ; exordiu. ♦ Introducerea la un act, la un tratat internaţional etc. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. [< fr. préambule, cf. lat. preambulus].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPREAMBÚL s. n. 1. parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, lucrări muzicale etc.; exordiu. ♢ ceea ce constituie partea premergătoare a unei acţiuni, manifestări etc. 2. introducere la o lege, la un tratat internaţional etc. în care se face expunerea de motive. (< fr. préambule)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.