- praxis
- PRÁXIS s.n. (înv.) 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experienţă, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [var.: práxă s.f.] – Din ngr. práxis.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98práxis s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÁXIS n. înv. 1) Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată. 2) Document oficial care deserveşte un fapt; act. 3) Lege nescrisă consfinţită de tradiţie, care este proprie unui popor sau unei colectivităţi de oameni; obicei. /<ngr. práxis, lat. praxisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRÁXIS s.n. (fil.) Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filozofică a practicii social-istorice; practică. [< gr. praxis – acţiune].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPRÁXIS s. n. 1. experienţă, rutină. ♢ categoria filozofică a practicii social-istorice. 2. acţiune organizată în vederea unui anumit scop. (< engl., gr. praxis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpráxis s.m. – 1. Practică, experienţă. – 2. Document. – var. praxă. ngr. πράξις (Gáldi 235). sec. XVIII. – Der. praxapostol, s.n. (carte care conţine Faptele apostolilor), din ngr. πράξειςτῶν ’Aποστόλων, abreviat în praxiu, s.n., cf. Vasmer, gr., 122.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.