pramatie

pramatie
PRAMÁTIE, pramatii, s.f. (fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, puşlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía.
Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98

PRAMÁTIE s. v. canalie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pramátie s. f. (sil. -ti-e), art. pramátia (sil. -ti-a), g.-d. art pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (sil. -ti-i-)
Trimis de siveco, 19.06.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

PRAMÁTI//E pramatiei f. Persoană josnică şi amorală. [G.-D. pramatiei; Sil. -ti-e] /<ngr. pragmatía
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pramátie (pramátii), s.f.1. Soi, specie, tip. – 2. Lichea, puşlama. – Mr. prămătie "marfă", megl. primătiiă "marfă". ngr. πραμμάτεια "marfă" (Gáldi 235).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • hahaleră — HAHALÉRĂ, hahalere, s.f. (fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HAHALÉRĂ s. v. canalie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hahaléră s. f., g. d …   Dicționar Român

  • bicher — bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreţ, chefliu, ştrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul. Trimis de blaurb, 23.03.2006. Sursa: DAR  bichér (bichéri), s.m. – (Trans.) Pramatie, chefliu. Mag. betyar flăcău de la ţară; petrecăreţ… …   Dicționar Român

  • canalie — CANÁLIE, canalii, s.f. Persoană care săvârşeşte o faptă josnică; mişel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANÁLIE s. hahaleră, pramatie, puşlama, secătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • claban — clabán, clabáni, s.m. (reg.) om de nimic, pramatie, chelbereaţă. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cumaş — CUMÁŞ, (1) s.n., (2) cumaşi, e, s.m. şi f. 1. s.n. (înv. şi reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. s.m. şi f. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Din tc. kumaş …   Dicționar Român

  • irează — ireáză s.f. (reg.) 1. stârpitură, fiinţă anormală. 2. om de nimic, secătură, aducător de rele, pramatie. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • polimă — pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenţie, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. fiinţă, ţipenie. Trimis de blaurb, 16.08.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • secătură — SECĂTÚRĂ, secături, s.f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanţă; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. ătură. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SECĂTÚRĂ s. 1. v. canalie. 2. v. lichea.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”