pozitivism

pozitivism
POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic din sec. XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susţinând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în ştiinţele juridice care admite numai existenţa dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme.
Trimis de ana_zecheru, 05.04.2004. Sursa: DEX '98

POZITIVÍSM s. 1. pozitivism logic v. neopozitivism. 2. practicism. (pozitivismul unei persoane.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pozitivísm s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POZITIVÍSM n. Curent filozofic care limitează rolul ştiinţei numai la descrierea şi sistematizarea faptelor şi fenomenelor. /<fr. positivisme
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepţie teoretică generală despre lume şi ca metodologie generală, susţinând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (lit.) Denumire dată acelor tendinţe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalităţile de creaţie literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendinţa de a lua în considerare şi de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

POZITIVÍSM s. n. 1. curent filozofic din sec. XIX-XX care neagă filozofia ca o reprezentare teoretică gene-ralizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experienţă şi negând astfel posibilitatea cunoaşterii esenţei fenomenelor. 2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendinţă de a urmări numai avantajele imediate. (< fr. positivisme)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • pozitivísm — s. n …   Romanian orthography

  • pozitivist — POZITIVÍST, Ă, pozitivişti, ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Adept al pozitivismului. 2. adj. Care aparţine pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului. ♦ (Rar) Realist. – Din fr. positiviste. Trimis de ana zecheru, 13 …   Dicționar Român

  • POSITIVISME — Le rapport du positivisme aux sciences positives est fondamentalement affirmé par Littré et confirmé par Auguste Comte. Littré écrit dans son Dictionnaire de la langue française (1863 1870): «Philosophie positive : se dit d’un système… …   Encyclopédie Universelle

  • neopozitivism — NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenţie deosebită cunoaşterii raţionale şi logicii, precum şi analizei logice a limbajului ştiinţei. [pr.: ne o ] – Din fr. néo positivisme. Trimis de LauraGellner, 09.06.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • practicism — PRACTICÍSM s.n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simţ, spirit practic. – Practică + suf. ism. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRACTICÍSM s. v. pozitivism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”