- potopitor
- POTOPITÓR, -OÁRE, potopitori, -oare, adj. (pop.) Care potopeşte, inundă, distruge, năpădeşte din toate părţile. – Potopi + suf. -tor.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98potopitór adj. m., pl. potopitóri; f. sg. şi pl. potopitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOTOPIT//ÓR potopitoroáre (potopitoróri, potopitoroáre) pop. 1) Care potopeşte; care aduce prăpăd. Revărsare potopitoroare. 2) fig. Care este greu de suportat. Gălăgie potopitoroare. /a potopi + suf. potopitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.