potor

potór, potóri, s.m. (înv. şi reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucăţile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniţă de piele.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR



potór (-ri), s.m. – Monedă veche de cupru. sl. polŭvŭtora "unu şi jumătate" (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora. – Der. potoroancă, s.f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s.m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s.f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). cf. polturac.

Trimis de blaurb, 03.09.2008. Sursa: DER